Nu-i plângeți pe iubiții ce-au plecat
Spre zările Vieții infinite,
Căci ei în bucurie au intrat,
De rele nu îşi mai aduc aminte!

Rămas-au jos spitale cu dureri,
Medicamente, terapii şi operații;
Acum au parte doar de mângâieri:
La pieptul Domnului Isus stau frații!

Nu îi numiți sărmani, nefericiți,
Pe cei ajunşi în patria cerească;
Ci, dimpotrivă, îi numiți preafericiți,
Ei sunt la Domnul, sunt în cer, acasă!

Nu spuneți: "oh, săracii, cum s-au dus". .
"Plecat-au dintre noi mult prea devreme". .
Căci Soarele iubit, fără apus
Ştie mai bine pe ai Săi când să îi cheme!

Nu-i plângeți dar pe frații ce-au plecat,
Ci mai degrab' fiți pregătiți, căci nu se ştie
Când porțile de sus, deschise larg
Vă vor primi acasă-n veşnicie!